Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. paver)
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dépaver)
1. a scoate pavajul care împodobește un loc; a deteriora caldarâmul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épave)
1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eşuată.
2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.
3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.
4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic şi moral).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pavage)
1. acţiunea de a pava; strat de piatră sau alte materiale cu care se acoperă la suprafaţă o stradă, o curte etc.
2. (geol.) aglomerare de bolovani şi lespezi pe suprafaţa unei formaţii detritice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pavane)
1. vechi dans de curte, de origine spaniolă sau italiană, cu caracter solemn, lent; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pava)
1. pavare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pava + -tor)
1. muncitor care lucrează la pavaje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. andésite)
1. rocă efuzivă porfirică, de culoare închisă, folosită în construcţii şi pavaje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. basalte, lat. basaltes)
1. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, compactă, la construcţii şi pavaje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carrelage)
1. dispunere a elementelor care învelesc o construcţie.
2. pardoseală, pavaj din piese aşezate în carouri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassis)
1. rigolă pavată, largă şi evazată, care traversează un drum în punctele cele mai joase ale traseului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dallage)
1. ansamblu de dale care alcătuiesc o pardoseală, un pavaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dalle)
1. placă de formă geometrică regulată, din piatră, marmură, beton etc., folosită la pardoseli, pavaje sau la căptuşirea zidurilor.