Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cerbère, lat. cerberus)
1. (mit.) câine cu trei capete care păzea intrarea în infern.
2. (fig.) paznic, gardian neînduplecat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eunuque, lat. eunuchus)
1. (în Orient) bărbat castrat, paznic al unui harem.
2. nume dat ofițerilor regilor evrei, însărcinați cu garda camerei acestora.
3. ofițer care avea în grijă garderoba și iatacul împăratului în Imperiul Roman de Răsărit.
4. (fig.) om laș, fricos, lipsit de energie virilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gardien)
1. paznic al unui local, al unei instituţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guérite)
1. adăpost mic (din lemn) al unei sentinele sau al unui paznic.
2. chioşc de alimente, de ziare etc.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (livadă + -ar)
1. proprietar de livezi; paznic de livezi.
2. lucrător care îngrijește o livadă.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (armaș + -oaie)
1. soția armașului (om de arme care îndeplinește rolul de soldat, în timp de război, și paznic înarmat, în timp de pace).