Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caverne, lat. caverna)
2. cavitate provocată de o boală într-un ţesut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dôme, germ. Dom)
1. catedrală de mari proporţii; cupola de deasupra a unui edificiu monumental.
2. structură geologică sau anatomică în formă de cupolă.
3. formă de cristal caracterizată prin existenţa a două feţe înclinate, simetrice.
4. recipient montat în partea superioară a unui cazan orizontal cu aburi.
5. acoperire metalică a unui sonar sau a altor aparate de pe fundul unei nave.
6. sferă de plastic care acoperă antena unui radiolocator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. grotte, it. grotta)
1. cavitate naturală într-o stâncă, uneori subterană sau subacvatică, sau care este săpată de mâna omului; peșteră; adâncitură, cavernă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. spéo-, spélé/o/-, cf. gr. speos, spelaion)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. troglo-, cf. gr. trogle „cavernă, peșteră”)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. speos „grotă, cavernă”)