Dictionar

Antropospeologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (antropo- + speologie)

1. ramură a speologiei care studiază resturile umane fosile din peşteri.


Carenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carène, it. carena)

1. parte din coca unei nave, sub apă.

2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.

3. porţiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.

4. ieşitură a unui organ, a unui os.

5. prelungire a sternului la păsări.

6. proeminenţă alungită în roca unei galerii sau peşteri calcaroase.


Carst

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. karst, germ. Karst)

1. eroziune a calcarelor şi a ghipsurilor de către apă, însoţită de formarea de pâlnii, peşteri sau râuri subterane.


Cavernicol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavernicole)

1. care ține de peșteri; propriu peșterilor.

2. care privește viața în peșteri.

3. (despre animale, plante) care trăieşte sau creşte în peşteri.


Coloană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat susţină un antablament.

2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.

3. ~ vertebrală = şira spinării.

4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.

5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.

6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.

7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).

8. şir vertical de cifre.

9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.

10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.

11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.

12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.


Draperie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. draperie)

1. perdea grea de postav, de stofă sau catifea pusă la uşi, la ferestre etc. şi lăsată cadă în falduri; stofă dispusă cu artă în falduri mari.

2. veşmânt larg, cu falduri, care îmbracă o statuie, personajele unui tablou etc.

3. formaţie carstică cu aspect de pânză în falduri, rezultată prin depunerea carbonatului de calciu în crăpăturile din plafoanele peşterilor.