Dictionar

bulă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulle, lat. bulla)

1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre.
2. (ant. și evul mediu) pecete de metal, bombată, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran.
 

parafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paraphe)

1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură.
2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva.
 

scarabeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. scarabaeus, fr. scarabée)

1. insectă coleopteră coprofagă, cu corpul turtit, acoperit cu o carapace cornoasă, neagră și cu antenele dințate.
2. pecete, piatră grafată, bijuterie, amuletă înfățișând o asemenea insectă, simbol al reînvierii la vechii egipteni.
 

sigiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. sigillum)

1. pecete, ștampilă.
2. (fig.) caracter distinctiv, marcă, însemn.
 

berat

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (din tc. berat; cf. alb., bg. berat)

1. diplomă sau brevet de învestitură dat de Poarta Otomană domnilor Țărilor Românești la instalarea în domnie; firman, uric.
2. act, titlu, înscris purtând pecetea sultanului.
3. dispoziție, drept al sultanului.
4. (var.) barat, bărat, bereat.
 

despecetluire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (despecetlui)

1. acțiunea de a despecetlui și rezultatul ei; despecetluit.
2. rupere a pecetei unui document et cetera, pentru a desface și a citi; despecetluit.
3. rupere a sigiliului; desfacere a unui sigiliu; desigilare.
4. (var.) dispecetluire.