Dictionar

Rezultate secundare (Pedant):

Pedant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pédant, germ. Pedant)

1. (cel) care are pretenţii nejustificate de erudiţie, de competenţă; meticulos, formalist.


Pedanterie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pédanterie)

1. paradă de erudiţie; meticulozitate exagerată.

2. comportamentul pedantului; revendicare proprie pedantului; caracterul a ceea ce este pedant.

3. exprimare în termeni pretenţioşi.

4. gravitate în chestiuni de mică importanţă.

5. (sinon.) pedantism.


Pedantesc, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. pédantesque, it. pedantesco)

1. care este propriu pedantului; (demn de) pedant.


Pedantism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pédantisme)

1. paradă de erudiție, minuțiozitate excesivă și formală; comportamentul pedantului.

2. exprimare în termeni pretențioși, fără conținut.

3. gravitate în chestiuni de mică importanță.

4. (sinon.) pedanterie.


Pedantocrație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pédantocratie)

1. dominația pedanților; formă de guvernare în care puterea este deținută de pedanți.


Admitanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.


Bizantiniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (bizantin + -iza)

1. a imita arta bizantină.

2. a recurge la subtilităţi şi pedanterii în purtare.


Doctoral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. doctoral)

1. de doctor.

2. (despre atitudini, ton) afectat, pedant, încrezut, solemn.


Gongoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gongorique)

1. legat de stilul poetului spaniol Luis de Gongora (1561-1627).

2. (despre scriitori) care are un stil afectat, artificial; pedant, preţios, pompos.

3. care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului.


Greculus

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. graeculus, cf. it. greculo)

1. (ant.) denumire dată filozofilor şi literaţilor greci care aduseseră la Roma, pe lângă cunoaștere și artă, o pedanterie fastidioasă.


Impedanţmetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impedancemètre)

1. aparat pentru măsurarea impedanţei.