Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. out, afară)
1. adv. (sport) în afara terenului de joc.
2. s. n. ieşirea, scoaterea mingii în afara terenului de joc; penalizarea aplicată în această situaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forfait, engl. forfeit)
1. (sport) sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat s-o plătească dacă nu-l lasă să alerge.
2. pierdere a unui drept ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de către un concurent sau o echipă.
3. a declara ~ = a anunța că nu va participa la competiția la care era angajat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pénalité)
1. caracterul a ceea ce este penal.
2. caracter a ceea ce este pasibil de o pedeapsă judiciară conform prevederilor legii.
3. sancțiune stabilită de lege; despăgubiri (în bani), amendă.
4. (sport) pedeapsă aplicată unui jucător sau concurent care a încălcat regulile de joc; penalizare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pénalisation)
1. acțiunea de a penaliza și rezultatul ei; penalizare.
2. sancțiune, dezavantaj aplicat cuiva în cadrul unui regulament.
3. (sport) dezavantaj cauzat unei echipe ca urmare a unui fault.
4. (sport) sancțiune luată împotriva unui jucător (concurent) care a încălcat regulile în timpul unui eveniment sportiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (penaliza + -tor, cf. fr. pénalisateur)
1. cu caracter de penalizare.
2. care impune o sancțiune, o pedeapsă.
3. care provoacă un dezavantaj economic, financiar, social.