Dictionar

Rezultate secundare (Penibil):

Penibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pénible)

1. care provoacă o impresie neplăcută; supărător, jenant.


Penibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pénibilité)

1. caracterul a ceea ce este penibil.


Autofonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autophonie)

1. rezonanţă penibilă şi obsedantă a propriei voci.


Cenestopatie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cénestopathie)

1. senzaţie penibilă, cu localizare difuză în diferite regiuni ale corpului sau organelor interne.


Jenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gêne)

1. sfială produsă de o situaţie penibilă.

2. constrângere supărătoare; situaţie neplăcută.

3. ~ financiară = lipsă de bani; criză financiară uşoară.

4. senzaţie supărătoare.


Penibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pénibilité)

1. caracterul a ceea ce este penibil.


Psihotaxie

Parte de vorbire: s.
Origine: (psiho- + -taxie2)

1. tendinţă de adaptare a omului prin căutarea situaţiilor agreabile şi evitarea celor penibile.


Tortuos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tortueux, lat. tortuosus)

1. răsucit în spirală; cu curbe repezi.

2. (fig.; despre exprimare, gândire) întortocheat, încâlcit, complicat; penibil.

3. (fig.; despre acţiuni, fapte) ascuns, viclean.