Dictionar

Rezultate principale (Pensulă):

Pensula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (pensulă)

1. a întinde cu pensula pe o suprafaţă un strat de vopsea, lac etc.; a colora cu pensula.

2. (med.) a badijona.


Pensulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Pinsel)

1. unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc.


Rezultate secundare (Pensulă):

Pensulare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pensula)

1. acțiunea de a pensula și rezultatul ei; badijonare, pensulație.

2. întindere cu pensula a unui strat de vopsea, lac; vopsire sau colorare cu pensula; pensulație.

3. (med.) acțiunea de a badijona cu o pensulă; badijonare cu o pensulă.


Pensulaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pensula + -ţie)

1. acțiunea de a pensula și rezultatul ei; badijonare, pensulare.

2. întindere cu pensula a unui strat de vopsea, lac; pensulare.

3. (prin ext.) mod specific în care aplică culoarea un pictor; pensulă.

4. (med.) acțiunea de a badijona cu o pensulă; badijonare cu o pensulă.


Gestualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. gestualist)

1. I. referitor la gestualism (metodă de pictură artistică caracterizată printr-o pensulă energică și expresivă care subliniază în mod deliberat mișcarea brațului sau a mâinii pictorului sau, cu alte cuvinte, pensula dintr-un tablou gestual exprimă emoțiile și personalitatea artistului la fel cum gesturile unei persoane reflectă sentimentele acesteia în viața de zi cu zi).

2. II. (pictor) adept al gestualismului.


Penel

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. pennello)

1. pensulă mică, în pictură.

2. (fig.) stil, manieră de a picta.


Penicil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pénicille, lat. penicillum)

1. (anat.) parte a unui organ a cărui extremitate este dispusă în formă de pensulă.


Peniciliform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. penicilliformis)

1. (despre stigmat) în formă de pensulă.


Pensula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (pensulă)

1. a întinde cu pensula pe o suprafaţă un strat de vopsea, lac etc.; a colora cu pensula.

2. (med.) a badijona.


Pensulaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pensula + -ţie)

1. acțiunea de a pensula și rezultatul ei; badijonare, pensulare.

2. întindere cu pensula a unui strat de vopsea, lac; pensulare.

3. (prin ext.) mod specific în care aplică culoarea un pictor; pensulă.

4. (med.) acțiunea de a badijona cu o pensulă; badijonare cu o pensulă.