Dictionar

percepție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. perception, lat. perceptio)

1. instituție financiară care calculează și încasează impozite, taxe, amenzi etc. de la populație.
2. reflectare subiectivă în conștiința omului a obiectelor și fenomenelor realității obiective care acționează nemijlocit asupra organelor de simț; imagine care rezultă din această reflectare.
 

apercepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aperception)

1. integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară.
 

anacuzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anacousie)

1. (med.) absență totală a percepției auditive; surditate totală; cofoză.
 

anozomelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anosomélie)

1. defect de percepție care face imposibilă recunoașterea unui segment bolnav.
 

apercepe

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după germ. apperzipieren)

1. a conștientiza clar o percepție, o cunoștință; a percepe, a asimila.
2. (var.) a apercepa.
 

aperceptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aperceptif)

1. referitor la apercepție; care aparține apercepției.
 

aperceptivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aperceptivité)

1. facultatea apercepției, atunci când percepția este influențată de conținutul general al psihicului uman.
2. proprietate de a apercepe; aperceptibilitate.
 

apercepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aperception)

1. integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară.