Dictionar

Rezultate principale (Perfora):

Perfora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. perforer)

1. tr. a găuri, a străpunge.

2. (fig.) a pătrunde.

3. refl. (med.; despre organe, ţesuturi) a căpăta un orificiu în urma unui proces patologic.


Rezultate secundare (Perfora):

Perforaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perforage)

1. perforare.


Perforant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perforant)

1. care perforează.

2. (despre tendoane, artere etc.) care străbate spaţiile interosoase.

3. (despre boli, procese inflamatorii etc.) care provoacă perforarea unui organ, a unui ţesut etc.


Perforarea frunzelor de castraveţi

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Phyllosticta cucurbitacearum Sacca

2. FR taches foliaires du concombre; phyllostictose du concombre

3. EN pyllosticta leaf spot of cucumber

4. DE Phyllosticta-blattfleckenkrankheit der gurke

5. RU филлостиктознaя пятнистость оrурцa; филлостиктоз оrурцa

6. HU uborka mézgás szár- és termésfoltossága


Perforat; găurit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT perforatus; pertusus; pervius; terebratus

2. FR perforé; pertus; troué; percé

3. EN perforate; pertuse; pertusate; fenestrate; pierced

4. DE durchbohrt; durchlöchert; perforiert

5. RU продырявленный; перфорировaнный; прободaющий; пронзённый

6. HU likacsos, átlyukasztott


Perforaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perforation, lat. perforatio)

1. perforare; gaură realizată prin perforare.

2. (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic.


Perforator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perforateur)

1. s. m. f. cel care perforează.

2. s. n. maşină-unealtă de perforat.

3. (inform.) periferic care permite operaţii de ieşire pe cartele sau pe benzi de hârtie perforate.


Ajur

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ajour)

1. broderie artistică pe pânză, din spaţii rărite.

2. rărituri de-a lungul unei ţesături.

3. ornament cu perforaţii.


ATRET-, ATRETO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. atrét/o/-, cf. gr. atretos „negăurit, nestrăpuns, nepătruns”)

1. „imperforare, neperforare; negăurit, închis, astupat, neperforat”.


Atretocefal

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. atretocephalus)

1. monstru cu nările sau gura neperforate.


Atretostomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. atretostomia)

1. anomalie constând în imperforaţia orificiului bucal.


Atretouretrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. atreturethria)

1. anomalie constând în imperforarea uretrei.


Atrezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atrésie)

1. astupare, neperforare a unui orificiu sau canal natural.