Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. pergamentum, germ. Pergament)
1. piele preparată special pentru a se putea scrie pe ea.
2. document vechi scris pe o piele de acest fel.
3. hârtie translucidă rezistentă şi impermeabilă, folosită la ambalarea alimentelor; pergamin.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT pergamentaceus; pergameus; pergamaceus; pergameneus
2. FR pergamentacé; parcheminé
3. EN pergameneous; pergamenous; pergamentaceous; parchment-like
4. DE pergamentartig
5. RU перraментный
6. HU pergamentszerű
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pergament + -os)
1. cu aspectul sau consistenţa pergamentului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colloïde)
1. s.m. (op. cristaloid) substanță aflată în stare de dispersie, cu aspect de gelatină, care nu poate trece printr-o membrană de pergament.
2. adj. care se prezintă în starea descrisă mai sus.
3. coloidal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)
1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor.
2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei.
3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente).
4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mezuzah)
1. mic sul de pergament purtând versete din Biblie, pus într-o cutiuţă fixată pe stâlpul uşii, la evrei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthoptères)
1. ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, iar cele posterioare late şi membranoase şi cu picioarele posterioare lungi, pentru sărit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. palimpseste, gr. palimpsestos)
1. pergament de pe care a fost ştearsă, răzuită scrierea iniţială, pentru a fi utilizat din nou.
2. (fig.) scriere greu lizibilă datorită ştersăturilor şi corecturilor.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. papyr/o/-, papyri-, cf. lat. papyrus, gr. papyros)
1. „papirus, pergament, hârtie”.