Dictionar

perima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. périmer, lat. perimere)

1. (despre idei, teorii etc.) a se învechi, a se demoda, a ieși din uz.
2. (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal.
 

perimamar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (peri- + mamar)

1. situat în jurul sânului.
 

perimaritim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périmaritime)

1. situat în jurul unei mări.
 
 

demoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démoder)

1. refl. a nu mai corespunde modei.
2. (despre idei, concepții, teorii) a înceta mai fie actual; a se perima.
 

desuet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désuet, lat. desuetus)

1. căzut în desuetudine, care nu mai corespunde spiritului vremii; învechit, perimat; demodat.
 
 

dezactualiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dez- + actualiza)

1. refl. a deveni inactual, perimat.
 

paramastită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paramastite)

1. inflamație a țesutului celular perimamar.