periodic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. périodique, lat. periodicus)

1. publicație care apare regulat la anumite date; publicație periodică.

periodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périodique, lat. periodicus, gr. periodikos)

1. care revine, se repetă cu regularitate la anumite perioade.
2. care se referă la perioadă, privitor la perioadă.
3. (chimie) sistem ~ (al elementelor) = (mod de) clasificare a elementelor chimice după proprietățile lor (masă atomică, număr atomic).
4. (chimie) tabloul (sau tabelul) ~ al elementelor = tabel în care figurează elementele chimice dispuse potrivit sistemului periodic.
5. (fizică) care se reproduce identic la intervale egale de timp.
6. (fizică) mișcare ~ă = mișcare a unei particule care, după un anumit interval de timp, revine la aceeași stare de mișcare.
7. (igienă) care este folosit de femeie în timpul menstruației sale (ex. absorbante ~e).
8. (mat.) fracție ~ă = fracție zecimală în care, după virgulă, aceleași cifre se repetă la infinit în aceeași ordine.
9. (mat.) funcție ~ă = funcție care admite o perioadă.
10. (patol.) care implică accese regulate.
11. (presă) publicație ~ă (și substantivat) = publicație care apare la intervale regulate, la date fixe.
12. (presă) constituit de acest gen de publicații (ex. presă ~ă).
13. (versif.) vers periodic = hexametru care cuprinde o alternanță de dactili și spondee.

periodicamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (fr. périodiquement)

1. în mod periodic; la intervale regulate; (înv.) periodicește.

periodicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (period + -icesc)

1. (astron.) care se referă la perioadă; privitor la perioadă; care ține o perioadă sau mai multe; periodic.

periodicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. périodicité)

1. însușirea a ceea ce este periodic.
2. ~a elementelor = repetarea proprietăților chimice ale elementelor cu structură analoagă și cu număr atomic diferit, aranjate în ordinea crescândă a greutăților lor atomice.

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.

acta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acta)

1. pl. colecție de documente, registre etc.
2. titlu al unor periodice, colecții de lucrări științifice publicate de o societate, de o instituție.

almanah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almanach, lat. almanachus)

1. publicație anuală care, pe lângă indicații astronomice și meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare și artistice etc.
2. publicație periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate.

aloritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allorythmie)

1. aritmie (2) periodică.
2. (biol.) ritm inegal în diviziunea celulelor sau în dezvoltarea orga-nismelor unicelulare.

alternativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alternatif)

1. care alternează; ciclic, periodic.
2. curent ~ = curent electric al cărui sens variază periodic.

amortiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. amortir)

1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăți periodice.
2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.
3. a recupera o cheltuială.
4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulație.
5. a atenua, a diminua (un șoc, un zgomot).