Dictionar

perisabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périssable)

1. care se alterează ușor.
2. (fig.) supus dispariției, pieritor.
 

perisabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (perisabil + -itate)

1. însușirea a ceea ce este perisabil.
2. normă de pierdere sau scăzământ admis(ă) la produsele alterabile sau casante.
 

autofrigorifică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + frigorific)

1. autovehicul special amenajat, prevăzut cu izolație termică și instalație frigorifică, folosit pentru transportul mărfurilor perisabile; autofrigider.
 

conserva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. conserver, lat. conservare)

1. tr. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile.
2. a păstra, a păzi.
3. refl. a se menaja.
 

conservare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (conserva)

1. acțiunea de a conserva.
2. instinct de ~ = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii.
3. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera.
 

freezer

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (amer. freezer)

1. aparat sau cameră folosită pentru depozitarea articolelor perisabile la temperaturi sub 0° Celsius (32° Fahrenheit); frigorifer electric; frigider.
2. mașină de preparat înghețată.
3. aparat pentru congelarea lichidelor, în special a apei; congelator.
 

imperisabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impérissable)

1. neperisabil; nemuritor, veșnic.
 

perisabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (perisabil + -itate)

1. însușirea a ceea ce este perisabil.
2. normă de pierdere sau scăzământ admis(ă) la produsele alterabile sau casante.