Dictionar

Rezultate principale (Permis):

Permis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. permis)

1. autorizaţie oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, o anumită activitate, poate beneficia de anumite drepturi etc.

2. autorizație oficială scrisă eliberată de administrație; permisiune scrisă.

3. (rar) învoire, permisie.


Rezultate secundare (Permis):

Permis, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. permite)

1. care este îngăduit, autorizat, încuviințat.

2. care nu este interzis.

3. (antonime) interzis, nepermis.


Permisibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. permissible)

1. care este permis; admisibil.


Permisibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. permissibility)

1. faptul de a fi permisibil.


Permisie

Parte de vorbire: s.
Origine:

1. v. permisiune.


Permisionar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permissionnaire)

1. ostaş aflat în permisie.


Permisiune/permisie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permission, lat. permissio)

1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviinţare.

2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar.

3. figură de stil prin care vorbitorul mărturiseşte se află la discreţia preopinentului.


Asentiment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assentiment)

1. consimţământ voluntar la propunerea, în acţiunea cuiva; permisiune.

2. a fi în ~ul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva.


Auto

Parte de vorbire: I. s.n., II. adj. invar.
Origine: (fr., germ. auto)

1. I. vehicul cu motor; automobil.

2. II. (despre transporturi, tracţiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.

3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.

4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulaţie, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.


Autorizaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorisation)

1. permisiune (dată de o autoritate); împuternicire.

2. înscris care dovedeşte o împuternicire.


Bracona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. braconner)

1. a vâna, a pescui ilegal (fără permis, în perioade prohibite).


Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


Conciliabul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conciliabule, lat. conciliabulum)

1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis).

2. reuniune a prelaţilor schismatici.