Dictionar

Rezultate secundare (Permisiv):

Permisiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. permissif)

1. care manifestă o mare toleranţă faţă de comportamentul nonconformist; îngăduitor, tolerant.


Permisivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permissivité)

1. însuşirea de a fi permisiv.


Opresiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oppressif)

1. care oprimă, împilează; care asuprește sau servește la asuprire; oprimant, asupritor, împilător.

2. (antonime) culant, permisiv.


Permisivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permissivité)

1. însuşirea de a fi permisiv.