Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. perpetuus)
1. care durează veşnic sau vreme îndelungată; etern.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. perpetuum mobile)
1. sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar care ar putea funcționa la infinit, producând energie sau lucru mecanic fără a primi energie din exterior.
2. (muz.) piesă instrumentală cu pasaje de virtuozitate, bazată pe succesiunea rapidă și continuă a unor sunete de durată egală, cu revenire repetată a temei principale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indélébile, lat. indelebilis)
1. indestructibil; de neşters.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. perpétuité, lat. perpetuitas)
1. caracterul a ceea ce este perpetuu; durată veşnică sau îndelungată; (desuet) perpetualitate.