Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. persévérer, lat. perseverare)
1. a rămâne ferm şi constant la o idee, a persista într-o acţiune; a stărui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. persévération, lat. perseveratio)
1. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpăţânare exasperantă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. insister, lat. insistere)
1. a stărui, a persevera.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. persévération, lat. perseveratio)
1. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpăţânare exasperantă.