Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. persifler)
1. a lua în bătaie de joc, în râs pe cineva, a lua peste picior.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + persifla)
1. refl. a se lua pe sine în râs, a se ironiza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. persiflage)
1. persiflare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. persiflant)
1. care persiflează; zeflemitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fronde)
1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice.
2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale.
3. organ vegetal de forma unei frunze.
4. frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele.
5. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ironie, lat. ironia)
1. persiflare.
2. ~ a sorții = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării.
3. categorie estetică și filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate.
4. figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. ironiser)
1. a formula ironii la adresa cuiva; a persifla.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. persiflage)
1. persiflare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ironiza)
1. acțiunea de a ironiza și rezultatul ei.
2. faptul de a lua în zeflemea, de a avea o atitudine ironică față de cineva sau de ceva; persiflare, zeflemisire.