Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT permanens; perdurans; persistens; remanens; restans; pertinax
3. EN permanent; remaining; persistent; lasting; enduring; restant
4. DE bleibend; dauernd; dauerhaft; verbleibend; stehenbleibend; standing
5. RU остaющийся; сохрaняющийся; постоянный
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. persistant)
1. care durează, care rezistă, care rămâne neschimbat; durabil, trainic.
2. care persistă în dorința de a reuși; care dă dovadă de încăpățânare; stăruitor.
3. (despre frunze) care nu cade iarna.
4. (med.) febră ~ă = febră care nu scade.
5. (bot.) caliciu ~ = caliciu care rezistă până la coacerea fructelor.
6. (antonime) impersistent, nepersistent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algophobie)
1. teamă patologică și persistentă de durere, care este mai intensă decât în mod normal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algoparéunie)
1. (med.) durere genitală persistentă sau recurentă care apare în timpul sau după un raport sexual; copulație dureroasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. amathophobia)
1. frică anormală și persistentă de praf; teamă patologică de praf.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aromatique, lat. aromaticus)
1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)
1. imobilizare persistentă a unei articulaţii prin contracţia spastică a musculaturii corespunzătoare (cu luxaţii).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astéatose)
1. (med.) descuamare uscată persistentă a pielii din cauza absenței sau lipsei de sebum; xeroză.