Dictionar

piano

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. piano)

1. (muz.) cu ton scăzut, încet.
2. ~ pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab; pian-~ = mai încet.
 

fortepiano

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. fortepiano)

1. (muz.) piano (și numai prima notă forte).
 

mezzo-piano

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. mezzo piano)

1. (muz.) nu prea încet, mai tare decât piano.
 

pianolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. pianola)

1. instrument muzical mecanic, asemănător pianului, cu cilindri sau discuri perforate, reproducând melodii înregistrate în prealabil.
 

pianota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pianoter)

1. (fam.) a zdrăngăni, a cânta la pian.
2. (fig.) a lovi nervos cu degetele.
 

fortepiano

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. fortepiano)

1. (muz.) piano (și numai prima notă forte).
 

mezzo-forte

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. mezzo forte)

1. (muz.) cu intensitate moderată, între piano și forte.
 

mezzo-piano

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. mezzo piano)

1. (muz.) nu prea încet, mai tare decât piano.
 

piu

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. più)

1. (muz.) mai.
2. ~ piano = mai încet; ~ allegro = mai repede.