Dictionar

-TOPIC

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. topikos „de loc”)

1. „relativ la o regiune, de areal”.
 

acroscopic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acroscopicus)

1. privit de la bază spre vârf.
 

adipic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. addipique)

1. acid ~ = acid bibazic saturat, materie primă la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice.
 

afterpic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. afterpeak)

1. compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave.
 

antropic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropique)

1. determinat de acțiunea omului; antropogen.
 

aspic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspic)

1. substanță gelatinoasă din zeamă de carne și oase, pentru prepararea unor mâncăruri.
 

abdominoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.
 

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
 

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.
 

acaju

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America și Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roșcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
 

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
 

acefalopodie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acephalopodia)

1. (med.) absența congenitală a capului și a picioarelor.