OK
X
-TOPIC
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. topikos „de loc”)
1.
„relativ
la
o
regiune,
de
areal”.
acroscopic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. acroscopicus)
1.
privit
de
la
bază
spre
vârf.
adipic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. addipique)
1.
acid
~
=
acid
bibazic
saturat,
materie
primă
la
fabricarea
unor
fibre
sintetice
poliamidice.
afterpic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. afterpeak)
1.
compartimentul
cel
mai
apropiat
de
pupă
al
unei
nave.
antropic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropique)
1.
determinat
de
acțiunea
omului;
antropogen.
aspic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aspic)
1.
substanță
gelatinoasă
din
zeamă
de
carne
și
oase,
pentru
prepararea
unor
mâncăruri.
abdominoscopie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abdominoscopie)
1.
(med.)
examinare
internă
a
abdomenului
prin
laparotomie
sau
pe
cale
endoscopică;
peritoneoscopie.
abstractism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (abstract + -ism)
1.
caracter
abstract.
2.
stil
de
artă
picturală
sau
sculpturală
în
care
obiectele
naturale
nu
sunt
reprezentate
realist.
acacia
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. acacia)
1.
arbore
sau
arbust
(sub)tropical
din
familia
leguminoaselor,
cu
frunzele
în
foliole
fine
și
cu
flori
galbene
sau
albe,
mirositoare.
acaju
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)
1.
s.
m.
arbore
tropical
din
America
și
Africa,
cu
lemnul
foarte
rezistent,
maro-roșcat;
mahon.
2.
adj.
inv.,
s.
n.
(de)
culoarea
acestui
lemn.
acantă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
1.
plantă
erbacee
decorativă,
cu
frunze
mari,
penate,
grupate
în
formă
de
spic.
2.
motiv
decorativ,
care
stilizează
frunza
acestei
plante.
3.
apofiza
spinoasă
a
vertebrelor.
acefalopodie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. acephalopodia)
1.
(med.)
absența
congenitală
a
capului
și
a
picioarelor.