Dictionar

picant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. piquant)

1. (despre mâncăruri, băuturi) condimentat; înțepător, iute.
2. (fig.; despre anecdote) indecent, cu o ușoară nuanță obscenă.
3. nostim, atrăgător.
 

picanterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Pikanterie)

1. mâncare picantă.
2. vorbă, faptă picantă.
 

dip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dip)

1. sos din lapte, cu arome picante, folosit, în locul uleiului, pentru salate.
 

ketchup

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ketchup)

1. sos picant din suc de roșii, oțet și mirodenii.
 

malacie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malacie)

1. pierdere a consistenței, ramolire a unui organ sau țesut; ramolisment.
2. pervertire a gustului constând în dorința de a ingera alimente picante.
 

picanterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Pikanterie)

1. mâncare picantă.
2. vorbă, faptă picantă.
 

ravigot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ravigote)

1. sos ~ = sos rece picant cu usturoi, muștar, anșoa etc.
 

remuladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rémoulade)

1. sos picant preparat din untdelemn, zeamă de lămâie, muștar și verdețuri.