Dictionar

picta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pictură)

1. a executa o pictură.
 

afresco (1)

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (it. a fresco)

1. (despre pictură murală) pictat pe zidul ud, proaspăt.
 

anlumina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. enluminer)

1. a orna cu litere pictate, viniete, miniaturi.
2. a împodobi cu ornamente.
 

bandceramică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bandkeramik)

1. ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate.
 

chinez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (China + -ez)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China.
2. adj. care aparține Chinei sau chinezilor.
3. arta ~ă = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decorație pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeș, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc.
4. (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi.
 

cistercieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cisterciens)

1. s. m. pl. ordin de călugări benedictini din Franța, din sec. XI, care au jucat un rol deosebit în colportarea formelor arhitectonice ale goticului timpuriu, suprimând la biserici turnurile, portalurile, sculpturile și vitraliile pictate.
2. adj. care aparține ordinului cistercienilor (I).
 

crater/crater

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)

1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe.
2. deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii.