Dictionar

pielită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyélite)

1. inflamație a mucoasei bazinetului renal.
 

bacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bacca)

1. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos (reprezentanți: agrișa, coacăza).
2. boabă.
 

depila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépiler, lat. depilare)

1. a înlătura părul de pe piele.
2. a îndepărta perișorii de pe pielița unui fruct.
 

epicarp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicarpe)

1. pieliță care învelește fructul unei plante.
 

Hamburg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf.. Hamburg)

1. varietate de struguri cu boabele rare, ușor sferice, cu pielița groasă, de culoare neagră-violacee.
2. vin din acești struguri.
 

-LEMĂ (1)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -lemme, cf. gr. lemma „coajă, teacă, pieliță”)

1. „tegument, pieliță, înveliș”.
 

napoleon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. napoléon)

1. veche monedă franceză de aur, de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I sau al III-lea.
2. varietate de mere sau de pere, de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă.
3. varietate de struguri cu boabe mari, ovale, albe-gălbui.