Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pieptănător + -ie)
1. (secție într-o) întreprindere industrială de filare, în care fibrele textile sunt supuse, în cursul procesului tehnologic, operației de pieptănare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pieptăna + -ătură)
1. fel de aranjare a părului; coafură, frizură.
2. descurcare, netezire, aranjare sau curățire a părului cu ajutorul pieptenului; pieptănare.
3. operație manuală sau mecanică de trecere a fibrelor textile prin dinții unor piepteni pentru a înlătura impuritățile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc.
4. (concret.) totalitatea deșeurilor eliminate la pieptănatul fibrelor textile.
5. (fig.; fam.) bătaie zdravănă dată cuiva.
6. (var.) (înv.) pieptenătură, (reg.) piaptănătură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominalgie)
1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encolure)
1. (hipologie) parte a corpului între cap, greabăn și piept; gâtul calului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandoulière)
1. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezişul pieptului, de care se agaţă sabia, puşca etc.
2. în ~ = de-a curmezişul pieptului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrette)
1. bentiţă (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundaţii.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. blazer)
1. veston cu dungi colorate, purtat ca uniformă în unele colegii engleze, adesea cu un ecuson pe buzunarul de la piept.
2. jachetă sport de inspirație englezească din stofă, catifea etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bomber)
1. tr., refl. a da (unui obiect), a căpăta forma convexă.
2. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) în afară.