Dictionar

piericios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (pieri + -cios)

1. care vatămă sau poate vătăma; vătămător.
2. care prezintă sau poate prezenta un pericol; periculos, primejdios.
3. care piere; care este supus pieirii; pieritor.
 

pieride

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piérides)

1. familie de fluturi cu aripile albe sau galbene, pătate mai mult sau mai puțin cu negru.
 

areal 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. areale)

1. în afara realității; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic și cel real.
 

autopompă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autopompe)

1. autocisternă cu o pompă acționată de un motor.
2. mașină de pompieri echipată cu pompă și eventual o rezervă de apă.
 

dispărea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. disparaître)

1. a nu se mai vedea, a ieși din câmpul vizual.
2. a se pierde, a pieri.
3. a-și înceta existența, a se stinge.
4. a muri, a deceda.
 

etern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aeternus)

1. (și adv.) care nu are limite în timp; veșnic, nepieritor.
 

evapora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. évaporer, lat. evaporare)

1. tr., refl. (despre lichide) a (se) transforma în vapori.
2. refl. (fig.) a dispărea, a pieri deodată.
 

imortal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. immortalis, fr. immortel)

1. nemuritor, nepieritor.