Dictionar

pigment

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. pigment)

1. substanță organică colorată în celulele pielii și unele țesuturi.
2. ~nți biliari = pigmenți produși în organismul animal și localizați în vezica biliară.
3. pulbere minerală colorată, folosită în industria lacurilor și a vopselelor, a materialelor plastice etc.
 

pigment

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pigmentum
2. FR pigment; matière colorante; colorant
3. EN pigment; dye
4. DE farbstoff; pigment
5. RU пиrмент; крaситель; крaсящее вещество
6. HU színtestecske, festékanyag, pigment
 

auripigment

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Auripigment, lat. auripigmentum)

1. (mineral.) sulfură de arsen prezentă în mod natural în cristale sau depozite masive, folosită anterior ca pigment sau colorant galben; orpiment, arsen galben.
2. (var.) aurpigment.
 

PIGMENT-, PIGMENTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. pigment/o/-, cf. lat. pigmentum „culoare”)

1. „pigment”.
 

pigmenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pigmenter)

1. refl. (despre piele, țesuturi) a se colora datorită pigmenților ce se formează prin acțiunea soarelui, a unor tulburări etc.
2. tr. (fig.) a tinctura.
 

pigmentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pigmenta)

1. acțiunea de a (se) pigmenta și rezultatul ei; pigmentație.
2. (biol.) formarea și acumularea, normală sau patologică, a pigmenților în țesuturi.
3. colorare cu pigmenți a fibrelor textile, țesăturilor etc.
4. colorare prin puncte sau pete de culoare.
5. (antonime) depigmentare, depigmentație.
 

pigmentat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pigmentatus
2. FR pigmenté
3. EN pigmental; pigmentary
4. DE pigmentiert
5. RU пиrментировaнный
6. HU pigmentált, színeződött
 

pigmentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pigmentation)

1. pigmentare.
2. mod în care apar colorate celulele, țesuturile etc. în urma pigmentării.
 

acatectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reține pigmenții biliari.
 

acolurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acholurie)

1. absența pigmenților biliari din urină.
 

acromatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Achromatose)

1. deficiență a pigmentației normale a pielii.
 

acromic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrhromique)

1. (dermatologie) a cărui piele este depigmentată; fără culoare.
 

acromie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromie)

1. decolorare a pielii sau a unui organ datorată diminuării sau dispariției pigmenților.
 

albinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. albinisme)

1. anomalie congenitală în depigmentarea pielii și părului sau a irisului.
2. absență a clorofilei în frunze.