autopilot

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. autopilote, germ. Autopilot)

1. sistem folosit pentru a controla traiectoria unui vehicul fără intervenție umană; pilot automat.

copilot

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. copilote)

1. persoană care pilotează un vehicul, o aeronavă etc. împreună cu un pilot principal; pilot secund.

giropilot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyropilote)

1. aparat electric de navigație destinat să mențină drumul prestabilit al unei (aero)nave și să asigure trecerea automată la un alt drum; pilot automat.

pilot 1

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pilote)

1. s. m. conducător al unei (aero)nave, al unei mașini.
2. ~ automat = aparatură care menține automat drumul unei (aero)nave.
3. persoană autorizată să conducă nave, trenuri etc. în locuri primejdioase.
4. adj. (despre o uzină, o fermă etc.) care servește ca model, drept călăuză.
5. stație ~ = stație model, etalon; vas ~ = pilotină.

pilot 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pilot)

1. stâlp de fier, de beton armat etc. înfipt în pământ, care susține o construcție.

pilot-cosmonaut

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (pilot + cosmonaut, după rus. летчик-космонавт)

1. conducătorul unei nave cosmice.

aeromodel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromodèle)

1. model de avion sau de planor redus, care poate zbura (plana) fără pilot.

aeronavigație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

autopilot

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. autopilote, germ. Autopilot)

1. sistem folosit pentru a controla traiectoria unui vehicul fără intervenție umană; pilot automat.

aviator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aviateur)

1. cel care pilotează un avion, care face parte din echipajul acestuia.

barocameră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (baro- + cameră)

1. cameră pentru încercarea rezistenței fizice a piloților și sportivilor în condiții de variație a altitudinii și presiunii; barotermocameră.