Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT alpinus; alpester; alpestris; alpicolus
2. FR alpin; alpestre; alpicole
3. EN alpine; alpicolous
4. DE alpenwohnend; alpin
5. RU aльпийский; высокоrорный
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (fr. galopin)
2. (depr.) copil care bate străzile, prost crescut și obraznic; (înv.) polison.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR rouille courbbeuse des rameaus des pins
5. RU сосновый вертун; искривление ветвейц сосны
6. HU erdeifenyő hajtásgörbítő rozsdagombája
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT Lophodermella sulcigena
2. FR dessáchement ‘aiguilles des pins
4. DE Nadelverfärbung und Nadelfall der Kiefer
5. RU пожелтение и зaсыхaние сосны
6. HU jegenyefenyő tűhullásának okozója
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR rouge cryptogamique des pins
4. DE Kiefernschütte; Kiefernritzenschorf
5. RU шютте обыкновенное хвои сосны; пожелтение хвои сосны
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lapin)
1. iepurele de vizuină, strămoşul iepurelui de casă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)
1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)
1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.