Parte de vorbire: adj.
Origine: (pipăi + -bil)
1. care poate fi pipăit, atins; tangibil; palpabil.
2. (despre afecțiuni) care poate fi determinat prin pipăire; palpabil.
3. (antonime) nepipăibil, impalpabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspérité, lat. asperitas)
1. însuşirea de a fi aspru la pipăit, zgrunţuros; partea zgrunţuroasă a unei suprafeţe.
2. (fig.) asprime, lipsă de delicateţe, de supleţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carphologie)
1. (med.) agitație a degetelor unui bolnav care pare că vrea să pipăie obiecte mici; mișcare pe care unii pacienți o fac de parcă ar vrea să ridice fulgi, paie et cetera; simptom de febră ataxică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (catifel/at/ + -in)
1. care are aspectul și finețea plăcută la pipăit a catifelei; catifelat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impalpable, it. impalpabile, lat. impalpabilis)
1. care nu poate fi pipăit; nepipăibil.
2. care este atât de subțire, atât de fin, atât de subțire, încât nu face nicio impresie perceptibilă la atingere; (prin ext.) mic ca dimensiune, de neobservat; imperceptibil.
3. (antonime) palpabil, perceptibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morphognosie)
1. identificarea numai prin pipăit a formei obiectelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. onctueux)
1. care are aspect de grăsime; uleios la pipăit; unsuros.
2. (fig.) care manifestă o amabilitate afectată și artificială; mieros, insinuant.