Dictionar

Rezultate secundare (Piti):

Pitiadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pythiade)

1. interval de timp de patru ani care se scurgea între serbările pitice.


Pitiatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pithiatique)

1. (suferind) de pitiatism.


Pitiatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pithiatisme)

1. ansamblu de tulburări psihice în cadrul isteriei, produse prin sugestie şi vindecabile prin persuasiune.


Pitic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. /jeux/ pythiques)

1. pl. jocuri ~ce = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo.


Pitie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pythie, gr. Pythia)

1. (mit.) preoteasă a zeului Apolo la templul din Delfi.

2. (fam.) ghicitoare.


Piting

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. pitting)

1. (tehn.) aspect al uzurii unei piese, sub forma unor ciupituri pe suprafaţa de contact.


Angajant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. engageant)

1. care angajează; îmbietor, ispititor, atrăgător.

2. care seduce, care atrage.

3. care invită la relații.


Apetisant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appétissant)

1. care trezeşte apetitul; atrăgător, ispititor.


Bantam

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bantam)

1. rasă de găini pitice, originare din insula Java.

2. (box) categoria „cocoş” (boxeri cu o greutate între 51 şi 54 kg).


Bonzai

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonzaï)

1. arbore pitic, plantat în ghiveci.

2. arta cultivării şi creşterii arbuştilor pitici în China şi Japonia.


Centauromahie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centauromachie, lat. centauromachia)

1. lupta dintre centauri şi lapiţi.


Epagneul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épagneul, sp. spañol)

1. câine pitic, vioi şi gălăgios, cu corpul fin şi mic, cu ochi mari, migdalaţi şi cu urechile îndepărtate, acoperite cu un păr abundent.