Rezultate secundare (Piti):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pythiade)
1. interval de timp de patru ani care se scurgea între serbările pitice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pithiatique)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pithiatisme)
1. ansamblu de tulburări psihice în cadrul isteriei, produse prin sugestie şi vindecabile prin persuasiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. /jeux/ pythiques)
1. pl. jocuri ~ce = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pythie, gr. Pythia)
1. (mit.) preoteasă a zeului Apolo la templul din Delfi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. pitting)
1. (tehn.) aspect al uzurii unei piese, sub forma unor ciupituri pe suprafaţa de contact.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. engageant)
1. care angajează; îmbietor, ispititor, atrăgător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appétissant)
1. care trezeşte apetitul; atrăgător, ispititor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bantam)
1. rasă de găini pitice, originare din insula Java.
2. (box) categoria „cocoş” (boxeri cu o greutate între 51 şi 54 kg).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonzaï)
1. arbore pitic, plantat în ghiveci.
2. arta cultivării şi creşterii arbuştilor pitici în China şi Japonia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centauromachie, lat. centauromachia)
1. lupta dintre centauri şi lapiţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épagneul, sp. spañol)
1. câine pitic, vioi şi gălăgios, cu corpul fin şi mic, cu ochi mari, migdalaţi şi cu urechile îndepărtate, acoperite cu un păr abundent.