aerifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérifère)

1. сarе conține sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

apicoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apicolyse)

1. operație de turtire a vârfului unui plămân.
2. leziune a vârfului rădăcinii dentare.

apneumie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apneumie)

1. absența plămânilor, proprie amfibienilor tereștri cu respirație cutanată.

aspergilom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aspergillome)

1. (med.) varietate de aspergiloză cu aspect pseudotumoral; boală infecțioasă a plămânului cauzată de colonizarea unei cavități de către aspergil; aspergiloză pulmonară cronică.

aspira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aspirer, lat. adspirare)

1. tr. a trage aer în plămâni; a inspira.
2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.)3. a pronunța un sunet, întovărășindu-l de un sunet laringal.
3. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre).