Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. combiner, lat. combinare)
2. (fam.) a plănui în gând; a urzi.
3. tr., refl. a (se) uni printr-o reacţie chimică, dând naştere unui corp compus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conciliabule, lat. conciliabulum)
1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis).
2. reuniune a prelaţilor schismatici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Gigantomanie)
1. tendinţă de a prezenta totul exagerat, de a plănui lucruri gigantice.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. intentionner, cf. it. intenzionare)
1. a avea intenția de a face ceva; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (intenţiona)
1. (și adv.) care se face cu o anumită intenție; cu premeditare; expres.
2. care are intenția, voința deliberată de a face cutare faptă; cu atenţie, voit, anume plănuit.
3. bine ~ = care are intenții bune.
4. rău ~ = care are intenții rele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prémediter, lat. premeditari)