Dictionar

-PLAN

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -plane, it. -plano, cf. lat. planus)

1. „în formă plană, plan, plat”.
 
 
 

arierplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrière-plan)

1. linie de perspectivă la cea mai mare depărtare de spectator; ultimul plan.
2. (fig.) în ~ = într-o poziție inferioară, în umbră.
 

biplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biplan)

1. (avion) cu două rânduri de aripi suprapuse.
 

cargoplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cargo-plan)

1. plan de încărcare a mărfurilor pe o navă.
 
 

abducție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.
 

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 
 
 

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.