Dictionar

aplana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. aplanir)

1. a înlătura, a potoli (un conflict)2. a netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum).
 

hidroplana

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. hydroplaner)

1. (despre un hidroglisor sau hidroavion) a se deplasa plutind la suprafața apei; a glisa pe suprafața apei.
 

plana 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. planer)

1. (despre păsări) a pluti în văzduh cu aripile deschise.
2. (despre un planor, un avion) a pluti în aer fără motor.
3. (despre ambarcații) a naviga cu mare viteză, având prova jumătate ieșită din apă.
4. (fig.) a fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra...
5. (fig.) a domina, a stăpâni (prin superioritate).
 

plana 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. planer)

1. a prelucra prin așchiere sau prin deformare plastică (obiecte, piese) pentru a le face netede, plane.
 

planar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. planar)

1. (mat.) care prezintă planaritate.
 

planarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. planaria, fr. planaire)

1. specie de vierme platelmint de apă dulce din clasa turbelariatelor.
 

aeromodel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromodèle)

1. model de avion sau de planor redus, care poate zbura (plana) fără pilot.
 

altiplanație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altiplanation)

1. proces de nivelare a reliefului sub acțiunea alternării ciclice a înghețului și dezghețului din regiunile montane; crioplanație.
 

aplanetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplanétisme)

1. proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plană, perpendiculară pe axa sa, pentru un obiect de asemenea plan, perpendicular pe această axă.
 

astroidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroïde)

1. curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește fără alunecare într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare.
 

boston 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Boston/presse/)

1. presă de imprimat, mică și plană.
 

cadran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadran)

1. suprafață cu anumite diviziuni și cifre pe care se citește deplasarea unui ac indicator.
2. ~ solar = instrument pentru măsurarea timpului, constând dintr-un băț fixat pe o suprafață plană, a cărui umbră indică orele.
3. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin întretăierea a două perpendiculare.
4. arc (sector) reprezentând un sfert de cerc.