planificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (planifica)

1. acțiunea de a planifica; activitatea de programare, organizare, coordonare a unei activități pe bază de plan.
2. document care conține o asemenea activitate.

fișă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fiche)

1. foaie de hârtie, bucată de carton etc. pe care se scriu însemnări, cuvinte, pe care se extrag citate etc.
2. foaie de carton care cuprinde datele biobliografice asupra unei cărți dintr-o bibliotecă.
3. foaie care conține note, observații, detalii documentare.
4. (cont.) ~ de evidență = imprimat servind pentru urmărirea sistematică a unui mijloc economic, a unui proces, a unui cont etc.
5. ~ tehnologică = formular special care conține indicațiile privind tehnologia, organizarea și planificarea unui anumit proces de lucru.
6. act care cuprinde datele personale ale cuiva.
7. ~ de sănătate = foaie în care se trec datele în legătură cu sănătatea cuiva.
8. ștecher.
9. (constr.) adâncime de batere a piloților.

ortogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orthogénie)

1. ansamblu de preocupări, dezvoltarea normală a omului; planificare, control al nașterilor.
2. dezvoltare simetrică a arcadelor dentare.

plafon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plafond)

1. tavan.
2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.).
3. nivel de altitudine.
4. înălțime maximă pe care o poate atinge un avion.
5. altitudine (partea inferioară) la care se găsește un strat de nori.

planificator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (planifica + -tor, cf. fr. planificateur)

1. I. care planifică; care organizează după un plan determinat.
2. care este partizan sau care este specialist în planificare.
3. care construiește proiecte de dezvoltare economică.
4. II. specialist în întocmirea planurilor de producție.
5. cel care organizează după un plan determinat.
6. cel care construiește proiecte de dezvoltare economică.

planning

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. planning)

1. planificare; plan de lucru detaliat.
2. ~ familial = control al nașterilor, practicat voluntar de un cuplu familial.

prognoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prognose, germ. Prognose)

1. previziune, anticipare a evoluției viitoare a fenomenelor, bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic.
2. text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp.
3. parte a științei conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare, în determinarea tendințelor și perspectivelor dezvoltării diferitelor sfere de activitate.
4. prevedere a evoluției unei boli în conformitate cu diagnosticul, forma clinică și stadiul acesteia; prognostic.