Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. emplastrum)
1. (med.) remediu constând dintr-o substanță consistentă și lipicioasă, care se întinde pe o pânză și se aplică pe o anumită parte a corpului (la care aderă prin încălzire); leucoplast.
2. (var. înv.) emblastru, emplastron, emplastrum.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. emplastrum)
1. (med.) remediu constând dintr-o substanță consistentă și lipicioasă, care se întinde pe o pânză și se aplică pe o anumită parte a corpului (la care aderă prin încălzire); leucoplast.
2. (var. înv.) emblastru, emplastron, emplastrum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Leukoplast, fr. leucoplaste)
1. ţesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, pentru fixarea pansamentelor sau acoperirea rănilor; emplastru.