OK
X
concedia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. congédier)
1.
a
scoate,
a
îndepărta
din
serviciu,
dintr-o
funcție
etc.
2.
a
îngădui
cuiva
să
se
retragă;
a
pofti
să
plece.
izgonire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. izgoni)
1.
acțiunea
de
a
izgoni
și
rezultatul
ei;
alungare,
izgonit.
2.
exilare;
fugărire;
obligare
a
cuiva
să
plece.
3.
(fig.)
determinare
a
dispariției
unui
fenomen.
4.
(înv.)
demitere
a
unei
persoane.
5.
(înv.)
persecuție.
izgonitor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f. (învechit)
Etimologie: (izgoni + -tor)
1.
(persoană)
care
obligă
pe
cineva
să
plece,
care
fugărește
pe
cineva.
2.
(persoană)
care
demite
pe
cineva.
3.
(persoană)
care
exilează
pe
cineva.
4.
(persoană)
care
persecută
pe
cineva.
izgonit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (izgoni)
1.
care
este
obligat
să
plece,
care
este
silit
să
părăsească
un
loc;
alungat,
fugărit,
exilat.
2.
care
este
dat
afară;
demis.
3.
(înv.)
care
este
tratat
cu
ură,
cu
dușmănie;
persecutat.