OK
X
pleonasm
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pléonasme, gr. pleonasmos)
1.
greșeală
de
exprimare
constând
în
folosirea
alăturată
a
unor
cuvinte
care
repetă
inutil
aceeași
idee.
perisologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. périssologie)
1.
procedeu
retoric
de
insistare
prin
repetiție;
pleonasm.
2.
greșeală
de
limbă
datorată
ignoranței
sau
neglijenței
în
exprimare.
pleonastic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pléonastique)
1.
care
conține,
constituie
un
pleonasm.
tautologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. tautologie, lat. tautologia)
1.
(log.)
judecată
în
care
subiectul
și
predicatul
sunt
exact
aceeași
noțiune,
exprimată
sau
nu
prin
același
cuvânt.
2.
(în
logica
simbolică)
expresie
care
în
cadrul
unui
sistem
formal
este
adevărată
în
orice
interpretare.
3.
pleonasm.
4.
fenomen
sintactic
constând
din
repetarea
unor
cuvinte
cu
același
sens,
dar
cu
funcții
diferite,
marcate
de
obicei
de
o
intonație
deosebită,
repetare
folosită
pentru
a
sublinia
o
calitate
sau
o
acțiune.