Rezultate secundare (Plictiseală):
Parte de vorbire: vb. tr., refl. (învechit)
Origine: (fr. embêter)
1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lassitude)
2. (fig.) plictiseală, dezgust.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satiété, lat. satietas)
2. plictiseală, oboseală, dezgust provocat de suprasaturaţie; saturaţie (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. spleen)
1. plictiseală, dezgust faţă de orice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (grec. πληκτικός)
1. care produce plictiseală; plictisitor.
2. care supără; supărător, plictisitor.
3. care enervează; enervant, plictisitor.
4. (prin ext.) neinteresant; plictisitor.
5. (var.) plecticos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (plictisi + -tor)
1. care plictisește; care produce plictiseală; plicticos.
2. care supără; supărător, plicticos.
3. care enervează; enervant, plicticos.
4. (prin ext.) neinteresant; plicticos.