Parte de vorbire: adj.
Origine: (plictisi + -tor)
1. care plictisește; care produce plictiseală; plicticos.
2. care supără; supărător, plicticos.
3. care enervează; enervant, plicticos.
4. (prin ext.) neinteresant; plicticos.
Parte de vorbire: vb. tr., refl. (învechit)
Origine: (fr. embêter)
1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
Parte de vorbire: adj. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. embêtant)
1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. encombrant)
1. (despre obiecte) care încurcă trecerea printr-un spaţiu; incomodant.
2. (fig.; despre oameni) plictisitor, pisălog.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodin)
1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.
2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.
3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.
4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. battologie)
1. (literatură) repetiţie de cuvinte sau de fraze, inutilă şi plictisitoare; reiterarea continuă inutilă a acelorași cuvinte, fraze sau idei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contrariant)
1. care contrariază.