Dictionar

ambulație

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (lat. ambulatio)

1. acțiunea de a se plimba; mers, plimbare.
 

autoturist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotouriste)

1. cel care conduce, face plimbări cu autoturismul.
 

bulevardist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bulevard + -ist)

1. om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier.
 

cavalcada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cavalcader)

1. a face o plimbare călare în grup.
 

cavalcadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cavalcade)

1. plimbare călare făcută în grup.
2. grup de călăreți în goană, la plimbare.
 

claustru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. claustrum)

1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus și meditație.
2. lamă de substanță nervoasă, cenușie, din interiorul creierului.