OK
X
splita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. splitter)
1.
a
efectua
o
splitare.
arcadian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arcadien)
1.
din
Arcadia.
2.
de
simplitate
rustică.
aticism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)
1.
formă
specifică
a
dialectului
atic;
(prin
ext.)
formă
sau
construcție
atică
introdusă
într-o
altă
limbă.
2.
mulțimea
calităților
de
gândire
și
expresie
specifice
marilor
scriitori
atici
(eleganța,
finețea,
puritatea
limbajului,
proprietatea
și
vigoarea
expresiei,
precizia,
simplitatea,
concizia
et
cetera).
3.
finețe
de
gust,
măsură,
eleganță,
puritate
de
stil
și
de
limbă.
4.
(antonim)
beotism.
bonomie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bonhomie)
1.
manieră
de
a
fi
și
de
a
acționa
care
dezvăluie
bunătate,
simplitate,
chiar
și
în
cele
mai
mărunte
lucruri;
atitudine,
caracter
de
bonom.
2.
(antonime)
aroganță,
suficiență.
ciclopean, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (fr. cyclopéen)
1.
(antichitate)
care
ține
de
ciclopi;
care
se
referă
la
ciclop;
datând
din
vremea
legendară
a
ciclopilor;
ciclopic.
2.
califică
o
metodă
de
construcție
primitivă
care
utilizează
blocuri
mari
de
piatră
brută
sau
sumar
cioplită.
3.
(și
figurat)
imens,
gigantic.
ciclopic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. ciclopico)
1.
de
ciclop,
caracteristic
ciclopilor;
(fig.)
uriaș,
gigantic;
(înv.)
ciclopean.
2.
(despre
construcții
miceniene)
construit
din
blocuri
mari
de
piatră
brută
sau
sumar
cioplită;
(prin
ext.)
de
dimensiuni
excepționale.
3.
(hiperbolic)
care
necesită
un
efort
excepțional,
supraomenesc.
4.
(med.)
anoftalmie
~ă
=
monstruozitate
congenitală
caracterizată
prin
unirea
ochilor
și
a
orbitelor,
rudimentar
dezvoltate.
cinic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)
1.
adj.
care
denotă
sfidare;
sarcastic,
sfidător,
insolent,
nerușinat.
2.
școală
~ă
=
școală
filozofică
greacă
din
antichitate
care
s-a
preocupat
îndeosebi
de
problemele
eticii,
propovăduind
autonomia
morală
a
individului,
simplitatea,
întoarcerea
la
natură.
3.
s.
m.
filozof
aparținând
acestei
școli.
4.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
exprimă
deschis
și
fără
jenă
atitudini
și
gânduri
condamnabile;
(om)
nerușinat,
fără
scrupule.