OK
X
plurivalent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. plurivalent)
1.
polivalent.
2.
(fig.)
multilateral.
3.
(biol.)
cu
mai
mulți
cromozomi
reuniți.
plurivalență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. plurivalence)
1.
polivalență.
periblastulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. périblastule)
1.
rezultatul
segmentării
oului
la
animalele
plurivalente.
polivalent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. polyvalent)
1.
(despre
elemente
chimice)
care
se
poate
prezenta
în
compușii
săi
în
diferite
stări
de
valență;
multivalent,
plurivalent.
2.
(despre
seruri,
vaccinuri)
cu
eficacitate
contra
mai
multor
specii
de
bacterii.
3.
care
îndeplinește
mai
multe
funcții
diferite.
4.
(despre
un
local)
utilizat
în
mai
multe
scopuri.
5.
(fig.)
care
are
valori,
funcții
multiple.
polivalență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. polyvalence)
1.
însușire
a
unei
substanțe
de
a
fi
polivalentă;
plurivalență.
2.
capacitate
a
unei
opere
de
artă
de
a
fi
receptată
ca
valoare
estetică
în
etape
succesive.
multivalență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. multivalence)
1.
însușire
de
a
fi
multivalent;
plurivalență,
polivalență.
2.
calitatea
a
ceea
ce
este
multivalent.