plută

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sb. plut, bg. pluta)

1. varietate de plop, având ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formând o coroană îngustă, piramidală.
2. material poros și impermeabil, ușor și elastic, extras din scoarța unor specii de stejar, având diferite întrebuințări (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.).
3. piesă mică, confecționată dintr-un material ușor (pană, lemn etc.), care se leagă de sfoara unei undițe, pentru a o menține la suprafața apei.
4. platformă plutitoare, formată din trunchiuri de copaci prinși împreună și transportați pe o apă curgătoare.
5. ambarcație simplă, făcută din bușteni sau din scânduri unite între ele.
6. (expr.) (rar) a cădea de-a ~a = a cădea întins la pământ.
7. (expr.) a face ~a = a înota plutind orizontal (pe spate).

plută-far

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (plută + far)

1. plută care acționează ca un far, folosită în ape nepotrivite pentru construcția farurilor.

blastocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. blastocèle)

1. (biol.) cavitate centrală a blastulei, umplută cu lichid, apă și săruri.

boldo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buldo, n. com.)

1. mică sferă de celuloid servind ca greutate și plută pentru pescuit.

cauciuc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caoutchouc)

1. material plastic și rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc.
2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, bicicletelor etc.

cocteil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. cocktail)

1. băutură dintr-un amestec de lichior, conic sau vin cu zeamă de lămâie, sirop de zahăr și gheață.
2. reuniune mondenă la care se servește această băutură.
3. (fig.) ansamblu constituit dintr-un amestec de elemente diverse.
4. ~ Molotov = proiectil ofensiv constând dintr-o sticlă umplută cu un lichid exploziv.

criptodepresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptodépression)

1. depresiune în interiorul continentului, cu fundul sub nivelul oceanului, umplută de apele unui lac adânc.

fanotron

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. phanotron)

1. (fiz.) diodă umplută cu vapori de mercur sau un gaz inert de joasă presiune; gazotron.