Dictionar

pneumatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico)

1. adj. care funcționează cu aer comprimat.
2. care comprimă aerul sau evacuează aerul comprimat.
3. s. f. parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor.
 

ciclonare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cyclonage)

1. operație de clasare pneumatică cu ajutorul cicloanelor.
 

compresor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compresseur)

1. adj. care comprimă.
2. s. n. mașină de forță, pneumatică, servind la comprimarea unui gaz.
3. utilaj rutier autopropulsat format dintr-un cilindru masiv și greu, pentru compactarea terasamentelor.
4. instrument chirurgical cu care se face o compresiune (4).
5. aparat electronic care saturează la nivel optim un semnal muzical.
 

dinghi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. dinghy)

1. ambarcație mică de sport cu rame și vele, putând folosi și un motor în afara bordului.
2. barcă pneumatică pentru salvarea echipajului avioanelor.
 

picon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. piccone)

1. piesă a unui ciocan pneumatic, tijă ascuțită la vârf, pentru despicarea, dislocarea sau sfărâmarea rocilor, zidurilor etc.
 

revolver

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. revolver, germ. Revolver)

1. armă de foc cu un butoiaș cilindric unde se țin cartușele, cu care se pot trage mai multe focuri fără a reîncărca.
2. ciocan pneumatic.
3. sistem-~ = dispozitiv care declanșează automat mișcările succesive ale unei piese de mașină.
4. strung-~ = strung universal la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată.
 

sas

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sas)

1. parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze.
2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, situat între două spații închise ori între un spațiu închis și exterior, putând comunica alternativ cu acestea.
3. tub de oțel sau al unui cheson pneumatic care leagă camera de lucru cu celula de aer.