Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. pointe)
1. partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o anecdotă, epigramă etc.
2. vârful pantofilor de balet.
3. poziţie din baletul clasic, executată de balerine, pe vârful picioarelor.
Parte de vorbire: I. vb. intr.; II. vb. tr.
Origine: (fr. pointer)
1. I. (despre câinii de vânătoare) a se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul.
2. II. a pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. arrêter)
1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigramme, lat. epigramma)
1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc.
2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria.
3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc.