Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pénitent, lat. paenitens)
1. cel care face penitenţă; pocăit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + pocăit)
1. care nu s-a pocăit; care persistă în greșeală; impenitent.
2. (înv.) (biserică) care nu a primit iertarea păcatelor; (prin ext.) păcătos.